Viciile de refracție ale ochiului apar din cauza unor defecte ale globului ocular, cristalinului sau ale retinei.

În cazul ochiului emetrop (vedere normală), imaginea se formează pe retină (vezi foto).

Mai exact, traseul este următorul: razele paralele de lumină trec prin mediile transparente ale ochiului (cornee, umoare apoasă, umoare sticloasă și cristalin) și formează o imagine răsturnată pe retină, unde celulele specializate transformă imaginea în impulsuri nervoase. Acestea ajung prin nervul optic până la regiunea posterioară a creierului, care mai apoi interpretează semnalele printr-un mecanism complex care implică milioane de neuroni.

Dar pentru ca razele de lumină să se poată focaliza, acestea trebuie să se refracte, proces în care un rol major îl joacă corneea, iar un rol secundar îi revine cristalinului.

Razele de lumină suferă la nivelul ochiului o refracție triplă:

  • razele de lumină își schimbă direcția;
  • o refracție are loc la nivelul corneei și câte una pe fiecare față a cristalinului;
  • imaginea se formează pe retină, pe pata galbenă și este reală, mai mică și răsturnată.

Un ochi a cărei putere de refracție nu produce focalizarea precisă se numește ametrop, prin urmare suferă de vicii de refracție în mediile sale transparente.

Acestea se pot corecta prin lentile specifice fiecărui defect de vedere, iar cel mai des întâlnite sunt:

1. Miopia

Miopia apare atunci când globul ocular este mai mare decât cel al ochiului normal ori în cazul în care corneea sau cristalinul prezintă o curbură prea accentuată, imaginea formându-se astfel în fața retinei (vezi foto). Prin urmare, persoanele cu miopie nu văd bine la distanță.

Corectarea acestui defect de vedere se face cu ajutorul lentilelor divergente (cu minus). Acestea au rolul de a recalibra razele de lumină astfel încât imaginea să se formeze pe retină.

Diagnosticul se stabilește printr-un consult oftalmologic. Specialistul supune pacientul unui test vizual și îi pune picături în ochi ce dilată pupila, pentru a putea examina corespunzător nervul optic și retina. De asemenea, se ține cont și de predispoziția ereditară, precum și de istoricul medical al pacientului.

De cele mai multe ori, sunt prescriși ochelari de vedere cu lentile potrivite corectării defectului de vedere, în funcție de gravitatea acestuia. Intervențiile chirurgicale sunt rar recomandate.

Persoanele care au nevoie de ochelari cu lentile mai mari de -6 au însă o formă severă de miopie și trebuie să știe că, fără un tratament corespunzător, aceasta poate contribui la apariția unor boli mai grave precum cataractă (opacifierea cristalinului) sau glaucom (deteriorarea nervului optic).

2. Hipermetropia

Hipermetropia apare atunci când globul ocular este mai mic decât cel al ochiului normal ori în cazul în care corneea sau cristalinul prezintă o curbură prea redusă. În consecință, imaginea se formează în spatele retinei (vezi foto), iar vederea obiectelor apropiate este afectată.

Corectarea acestui defect se face cu ajutorul lentilelor convergente (cu plus). La fel ca în cazul miopiei, rolul lor este să recalibreze razele de lumină astfel încât imaginea să se formeze pe retină.

Pacienții cu hipermetropie prezintă, de regulă, simptome precum vedere încețoșată, dureri de cap, dificultate la citit sau la privit obiecte apropiate și oboseală oculară.

Diagnosticul se face tot printr-un consult oftalmologic. Pe lângă ochelarii (sau lentilele de contact) cu lentile convergente, hipermetropia poate fi corectată și prin operație sau printr-un implant de cristalin artificial.

3. Astigmatismul

Astigmatismul se caracterizează printr-o deformare a corneei, care nu este capabilă să refracte corespunzător razele de lumină în globul ocular (vezi foto).

Analogia care ne ajută să înțelegem mai bine acest fenomen vine din sport: ochiul cu astigmatism are o cornee sub forma unei mingi de rugby, iar cel fără astigmatism are o cornee sub forma unei mingi de baschet.

Vederea unui pacient cu acest defect este distorsionată sau încețoșată, astfel că suferă de dureri de cap, oboseală oculară și îi este greu să șofeze pe timp de noapte.

Diagnosticul se stabilește tot printr-un consult oftalmologic, printr-un test vizual, iar cu ajutorul picăturilor ce dilată pupila poate examina mai bine nervul optic și retina. De asemenea, se ține cont și de predispoziția ereditară, precum și de istoricul medical al pacientului.

Corectarea astigmatismului se face, de obicei, prin lentile speciale, cu cilindru și axă (cum ar fi cele torice) sau prin chirurgie refractivă. Adesea astigmatismul este însoțit de miopie sau hipermetropie, astfel că se recomandă o pereche de ochelari (sau lentile de contact) care să corecteze simultan toate defectele de vedere.

4. Prezbitismul (sau presbiopia)

Prezbitismul (vezi foto) apare de obicei la bătrânețe, fiind cauzat de atrofierea elasticității cristalinului odată cu înaintarea în vârstă. Are simptome similare cu hipermetropia: vedere slabă la apropiere, oboseală oculară și dureri de cap.

În general, pentru cei fără probleme de vedere, recomandarea este să consulte un medic oftalmolog după vârsta de 40 de ani.

Corectarea prezbitismului se face cu ajutorul unor ochelari ce au o putere de focalizare mai mare în partea inferioară a lentilei, pentru a ajuta la citit, când privirea este îndreptată în jos. Partea superioară are o altă putere de focalizare, astfel încât pacientul să vadă și la distanță, când privirea este îndreptată în sus. Astfel, e nevoie de o singură pereche de ochelari.

Vicii de refractie a ochiului